În ultimele săptămâni, un ONG puțin cunoscut numit Impact Unfiltered s-a aflat în centrul... o controversă tulburătoare la Bruxelles. Organizația a susținut că miile de observații ale consumatorilor în cadrul consultării UE privind taxa pe tutun nu erau autentice, ci mai degrabă coordonate, conduse de industrie sau pur și simplu false. Deși nu au oferit o metodologie transparentă sau dovezi verificabile, aceste afirmații au fost luate în serios în cercurile politice, ridicând posibilitatea ca vocile reale ale cetățenilor să fie ignorate în procesul decizional al UE.

Ceea ce a urmat nu a fost doar o dispută despre o singură consultare. A scos la iveală o întrebare mai profundă: cine decide ce voci contează în politicile publice? 

Cazul Impact Unfiltered este o privire asupra modului în care puterea, banii și autoritatea morală modelează din ce în ce mai mult ceea ce se aude și ceea ce este ignorat în secret.

Când participarea publicului devine “incomodă”

Cazul nu a început ca un scandal. A început ca ceva mult mai periculos: o ridicare din umeri birocratică. Mii de cetățeni au participat la consultare, crezând, pe bună dreptate, că opiniile lor vor fi luate în considerare (pentru că acesta este motivul pentru care există consultări).

Apoi a apărut un ONG obscur, care a susținut că acele răspunsuri care rezonau cu politicile THR erau “false”, “coordonate” sau legate de industrie. Nu au urmat dovezi solide. Nu au fost împărtășite criterii transparente. Totuși, acuzația a persistat.

Acest lucru ar trebui să-i îngrijoreze pe toți cei care încă mai cred că guvernarea democratică depinde de participare. Odată ce contribuția publicului este considerată validă doar atunci când se aliniază cu rezultatele dorite, consultările încetează să mai fie instrumente democratice și devin mecanisme de excludere. Acestea nu mai sunt concepute pentru a asculta, ci pentru a filtra dezacordurile, reducând consultările publice la un pas de aprobare directă pentru Comisie, în loc să fie o sursă de dovezi care să ghideze politicile.

Miliardele și puterea narativă ale lui Bloomberg

În plus, acest episod nu a apărut izolat. Investigații în ecosistemul global anti-reducere a riscurilor arată cum miliarde de finanțare filantropică, o mare parte legată de Michael Bloomberg, au remodelat activitatea de advocacy pentru sănătate publică într-o rețea politică extrem de profesionalizată.

Nu vorbim despre organizații marginale care funcționează cu bugete foarte mici. Acești oameni sunt actori bine finanțați, cu acces, influență și credibilitate instituțională. Și atunci când acel nivel de bani domină un spațiu politic, acesta face mai mult decât să susțină activitatea de advocacy; definește legitimitatea. 

Pozițiile aliniate cu această viziune asupra lumii sunt înzestrate automat cu legitimitate morală, în timp ce perspectivele opuse, în special cele ale consumatorilor și ale oamenilor obișnuiți ale căror vieți s-au îmbunătățit datorită tehnologiei, sunt întâmpinate cu scepticism înainte de orice luare în considerare serioasă. Neavând bani, acces sau sprijin instituțional, vocile lor sunt ușor de respins.

Ambiția morală ca armă politică

Ceea ce dă putere acestui ecosistem nu este doar finanțarea, ci și cadrul moral. 

Multe organizații funcționează mai puțin ca actori pluraliști ai societății civile și mai mult ca misiuni ideologice.. Tinerii profesioniști sunt recrutați într-un mediu în care activitatea de elaborare a politicilor este încadrată mai degrabă ca o luptă morală decât ca un proces de echilibrare a intereselor și evaluare a dovezilor.

Impact Unfiltered se încadrează perfect în această logică. Nu era nevoie să demonstreze în mod concludent că opiniile consumatorilor erau false. Trebuia doar să sugereze o contaminare morală. Odată ce această implicație este acceptată, respingerea a mii de cetățeni devine nu doar acceptabilă, ci și încadrată ca o guvernare responsabilă.

Pentru ei, adevărata amenințare nu este vapatul - ci participarea democratică.

Dacă se elimină nicotina din ecuație, implicațiile devin imposibil de ignorat. Dacă grupuri mari de cetățeni pot fi delegitimizate pur și simplu pentru că opiniile lor se contrazic cu un consens moral bine fundamentat, participarea publică încetează să mai fie o garanție. Devine o reprezentație, tolerată doar atunci când confirmă ceea ce puterea crede deja.

Cazul Impact Unfiltered a scos la iveală un sistem din ce în ce mai confortabil cu tratarea cetățenilor ca obstacole, mai degrabă decât ca parteneri în guvernare. Dacă această logică prevalează, întrebarea nu mai este dacă consultările publice contează, ci câtă legitimitate democratică este sacrificată în secret în numele “certitudinii morale”.