Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului (FCTC) își propune să protejeze sănătatea prin reducerea efectelor nocive ale fumatului. Conferința părților (COP) ar trebui să stabilească politici globale privind tutunul bazate pe dovezi și pe reducerea efectelor nocive ale fumatului. Cu toate acestea, COP11 dezvăluie probleme care îi amenință obiectivele și ignoră ceea ce funcționează pentru a reduce efectele nocive ale fumatului.

Iată unsprezece probleme cheie care subminează reducerea daunelor provocate de tutun și sănătatea publică la COP11:

1. Reducerea riscurilor este sistematic respinsă  

Reducerea riscurilor este clar definită în articolul 1(d) din FCTC, însă la COP11 este tratată ca o tactică a industriei tutunului. În loc să susțină alternative bazate pe dovezi, cum ar fi vapatul electronic și pliculețele cu nicotină, Secretariatul și multe ONG-uri neagă legitimitatea reducerii riscurilor și blochează discuțiile.

2. Baza juridică pentru reducerea riscurilor este trecută cu vederea în mod intenționat la COP11 

Discuțiile despre reducerea riscurilor sunt canalizate în cadrul punctului 4.5 de pe ordinea de zi, care se referă la implementarea articolului 5.2(b) din FCTC. Articolul respectiv se concentrează asupra modului în care guvernele ar trebui să își organizeze infrastructura națională de control al tutunului și este în principal administrativ, nemenționând deloc reducerea riscurilor. Procedând astfel, Secretariatul a evitat să facă referire la articolul 1(d), unde reducerea riscurilor este recunoscută în mod explicit ca fiind unul dintre cei trei piloni ai tratatului. Această încadrare juridică permite COP11 să marginalizeze reducerea riscurilor din dezbaterea bazată pe dovezi.

3. Dovezi din lumea reală ignorate  

Țări precum Suedia, Regatul Unit, Japonia și Noua Zeelandă au redus substanțial fumatul prin permiterea unor alternative reglementate și mai puțin dăunătoare. Autoritățile de sănătate publică și evaluările independente confirmă aceste rezultate, însă COP11 nu reușește să ia în considerare aceste lecții.

4. Prohibiția ca politică implicită  

Multe propuneri ale COP impun interdicții și restricții. Istoria arată că interdicția se va întoarce împotriva fumătorilor, determinându-i să se orienteze către țigări sau piețe ilicite. COP11 trece cu vederea aceste consecințe neintenționate și ratează abordările pragmatice.

5. Nicotina însăși este vizată  

COP11 se concentrează pe reducerea consumului de nicotină, mai degrabă decât pe daunele legate de fumat. Aceasta trece cu vederea faptul că nicotina fără ardere este mult mai puțin dăunătoare și că controlul tutunului ar trebui să acorde prioritate reducerii expunerii la fumul mortal.

6. Excluderea experților independenți COP11 

Excluderea experților în sănătate publică cu opinii diferite limitează accesul la oameni de știință și cercetători independenți, ceea ce reduce evaluarea critică a dovezilor și încetinește recunoașterea strategiilor emergente de reducere a riscurilor. Prin restrângerea contribuției experților, procesul de elaborare a politicilor riscă gândirea de grup și ratează dezbaterea științifică nuanțată despre produse mai puțin dăunătoare și eficacitatea în lumea reală.

7. Transparența și deschiderea lipsesc  

COP11 se desfășoară în mare parte cu ușile închise, cu înregistrări complexe și acces limitat din partea mass-media sau a publicului. Această lipsă de deschidere subminează încrederea, responsabilitatea și dezbaterea deschisă, care sunt esențiale pentru o politică solidă.

8. Articolul 5.3 este utilizat în mod abuziv pentru a reduce la tăcere dezbaterea  

Conceput pentru a proteja procesul de elaborare a politicilor de interferențele industriei tutunului, Articolul 5.3 este folosit ca armă pentru a bloca vocile independente care susțin reducerea riscurilor, acuzând fiecare opinie separată că este o opinie a industriei.

9. Măsuri propuse fără dovezi  

Unele măsuri ale COP privind mediul, răspunderea și reglementarea nu au dovezi solide privind eficacitatea sau analiza impactului reducerii riscurilor. Grupurile de lucru și evenimentele secundare arată, de asemenea, o părtinire clară împotriva produselor alternative cu nicotină.

10. Contradicția dintre acțiuni și obiectivele de sănătate publică  

COP11 pretinde că protejează sănătatea, dar politicile sale contrastează cu scăderea numărului de fumat din lumea reală, acolo unde sunt disponibile produse de reducere a riscurilor. Interzicerea snusului în UE este citată ca exemplu de politică fără dovezi ale rezultatelor asupra sănătății publice.

11. Vocile lipsă ale consumatorilor  

Consumatorii au experiență practică cu produsele din tutun și cu abordările de reducere a riscurilor. Perspectivele lor nu sunt reprezentate în discuțiile COP11, ceea ce duce la politici care nu reflectă utilizarea în lumea reală, preferințele sau aspectele practice ale tranziției către produse mai puțin dăunătoare.

COP11 poate continua să ignore dovezile și să aplice politici prohibiționiste, dogmatice, care riscă să dăuneze fumătorilor, sau poate adopta reducerea daunelor provocate de tutun ca o cale dovedită, etică și rentabilă către reducerea bolilor și deceselor legate de fumat.

Viitorul controlului global al tutunului depinde de transparență, incluziune și politici bazate pe dovezi științifice, bazate pe eficacitate practică. Acum depinde de statele membre să riposteze.