Scris de Joseph Magero

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recomandat o un set complet de intervenții pentru renunțarea la fumat. Intervențiile includ sprijin comportamental oferit de furnizorii de servicii medicale, intervenții digitale pentru renunțarea la fumat și tratamente farmacologice, într-un prim ghid privind renunțarea la fumat.

OMS recomandă vareniclina, terapia de substituție nicotinică (NRT), bupropiona și citizina ca tratamente eficiente pentru renunțarea la fumat. Cu toate acestea, deși ghidul marchează un moment crucial în sănătatea publică, el scoate în evidență și provocările majore legate de accesibilitate cu care se confruntă fumătorii din Africa Subsahariană.

Criza accesibilității în Africa

În ciuda potențialelor beneficii ale acestor ghiduri, realitatea pentru 77 de milioane de fumători adulți din Africa Subsahariană este sumbră. Costul tratamentelor recomandate rămâne prohibitiv de mare pentru majoritatea populației. 

Conform studii recente, prețul mediu al unui tratament complet de NRT sau al medicamentelor eliberate pe bază de rețetă poate depăși venitul lunar al multor gospodării africane. Această barieră financiară face aproape imposibil pentru milioane de fumători accesul la tratamente eficiente pentru renunțarea la fumat.

Disparitatea în accesul la tratamente pentru renunțarea la fumat este un exemplu evident al inegalităților mai ample în materie de sănătate care persistă între țările cu venituri mari și cele cu venituri mici. În multe națiuni africane, sistemele de sănătate sunt deja suprasolicitate, cu resurse limitate disponibile pentru îngrijirea preventivă. 

Costul ridicat al terapiilor pentru renunțarea la fumat exacerbează și mai mult aceste provocări, lăsând mulți fumători fără opțiuni viabile de a renunța la fumat. Africa de Sud este în prezent singura țară din Africa cu ghiduri specifice pentru renunțarea la fumat.

Omiterea reducerii riscurilor din propunerile din foaia de parcurs a OMS pentru abordarea crizei fumatului este derutantă. Majoritatea țărilor africane au resurse minime – dacă nu există – alocate pentru controlul tutunului. Cu toate acestea, reducerea riscurilor asociate consumului de tutun este o intervenție cu costuri reduse pentru guverne, deoarece producătorii suportă costurile de cercetare și dezvoltare, în timp ce consumatorii suportă costurile de achiziție. În plus, pe lângă faptul că ajută fumătorii să renunțe la țigări, produsele cu nicotină mai sigure au potențialul de a preveni începerea fumatului.