Săptămâna trecută, Organizația Mondială a Sănătății a găzduit COP11, conferința sa emblematică la nivel mondial privind controlul tutunului, și în loc să-și consolideze influența asupra politicii privind nicotina, a dezvăluit cât de fragilă a devenit agenda sa.

Încă de la început, OMS a încercat să impună măsuri globale mai stricte împotriva vapingului, a plicurilor cu nicotină și a produselor care nu se încălzesc — toate fără justificare științifică, transparență publică sau incluziune a consumatorilor. Dar, pe parcursul săptămânii, această strategie a început să se destrame. Ceea ce trebuia să fie o aprobare discretă a propunerilor anti-nicotină s-a transformat într-o provocare deschisă la adresa autorității OMS.

Un număr tot mai mare de țări, inclusiv Noua Zeelandă, Albania, Gambia, Mozambic, Macedonia de Nord, Saint Kitts și Nevis, și Serbia, împins înapoi, apărându-și dreptul de a adopta politici care să reflecte propriile realități. Aceștia au cerut flexibilitate în ceea ce privește mandatele și reducerea riscurilor în locul prohibiției.

Rezultatele finale ale COP11 reflectă această rezistență. Multe dintre cele mai agresive prevederi “privind spre viitor” au fost atenuate sau transformate în orientări neobligatorii. OMS și rețeaua sa de ONG-uri condusă de donatori au fost forțate să se retragă, incapabile să-și impună modelul de sus în jos fără a stârni o disidență mai largă.

Faptul că Noua Zeelandă, o poveste de succes globală în reducerea riscurilor, a primit “Scrumieră murdară”premiu” pentru că abordarea sa pragmatică nu a făcut decât să întărească absurditatea sistemului actual. A fost un moment care a simbolizat exact cât de capturat ideologic și deconectat Organizațiile aliniate la OMS au devenit.

Conflictul intern al UE a ieșit la iveală

Una dintre cele mai mari șocuri ale săptămânii a venit chiar din interiorul delegației Uniunii Europene. Deși a fost de acord să nu insiste asupra unor interdicții globale și a unor măsuri orientate spre viitor, Comisia Europeană și președinția daneză a COP a încercat să facă exact asta — cu ușile închise și fără mandat.

Aceasta a declanșat rezistență imediată din partea Italia, Grecia și Polonia, care a respins decizia și a expus o ruptură mai profundă între guvernele naționale și birocrații de la Bruxelles. Povestea a devenit o previzualizare a bătăliilor care vor urma pe măsură ce UE se pregătește să își actualizeze Directiva privind produsele din tutun (TPD) și Directiva privind accizele din tutun (TED).

Dacă Comisia este dispusă să sfidați consensul intern și susțineți prohibiționiștii la COP11, la ce se pot aștepta consumatorii și părțile interesate în cadrul negocierilor la nivelul UE?

Zilele finale: o schimbare de ton, dar nu și de transparență

Până sâmbătă, impulsul ideologic din spatele noilor interdicții stagnase în mare parte. Multe dintre cele mai intransigente propuneri nu au reușit să fie adoptate. Limbajul a fost atenuat, interdicția privind filtrul de țigări a fost eliminată și... toate măsurile care depășeau convenția au fost făcute voluntare, nu obligatorii, lăsând decizia finală la latitudinea către guvernele naționale. Acesta a fost un semn clar că modelul de sus în jos al OMS își pierduse din avânt. 

Ca urmare, COP11 a putut ajunge doar la un acord privind anumite aspecte legate de mediu și răspundere, în timp ce Secretariatul FCTC a fost nevoit să amâne majoritatea propunerilor sale până la COP12, care va avea loc în Armenia în 2027.

Un alt moment cheie a venit când St. Kitts și Nevis au solicitat ca produsele de reducere a riscurilor cauzate de tutun să fie recunoscute ca parte a strategiilor de sănătate publică. Propunerea a obținut un sprijin semnificativ din partea altor delegații, arătând că tot mai multe țări sunt pregătite să apere știința și pragmatismul. Cu toate acestea, din cauza opoziției puternice din partea blocurilor prohibiționiste, nu s-a ajuns la un consens, iar propunerea nu a fost inclusă în rezultatele finale.

Totuși, Deficiențele structurale ale procesului COP rămân intacte. Ședințele se țineau în continuare cu ușile închise. Consumatorii erau în continuare excluși. Iar deciziile erau în continuare influențate mai mult de donatori privați decât de profesioniștii din domeniul sănătății publice sau de dovezi concrete.

Da, tonul s-ar putea să se fi schimbat — dar procesul nu s-a schimbat. Până când OMS nu își va deschide porțile și nu va include persoanele pe care politicile sale le afectează, COP va rămâne o criză de legitimitate în mișcare.

Trebuie să continuăm să cerem incluziunea consumatorilor, o transparență reală în elaborarea politicilor și o abordare onestă, bazată pe dovezi științifice, a reglementării nicotinei. Aceasta înseamnă menținerea presiunii asupra OMS și restricționarea instituțiilor precum Comisia Europeană. Impulsul este real, dar acum este momentul să-l accelerăm, nu să ne retragem.