Astăzi, COP11 a început cu aceeași poveste veche. Țările se felicită reciproc pentru restricții din ce în ce mai stricte asupra produselor cu nicotină mai puțin dăunătoare, în timp ce abia se uită la ceea ce arată dovezile despre rezultate.

COP11 a Organizației Mondiale a Sănătății a devenit o cameră de ecou. Deciziile se iau în umbră, consumatorii sunt blocați, iar atenția se concentrează aproape în întregime pe interdicții, mai degrabă decât pe rezultate reale. Țările concurează pentru a anunța cele mai dure măsuri împotriva vapingului, a pliculețelor și a tutunului încălzit, ca și cum mai multe restricții înseamnă automat o sănătate mai bună. Ele ignoră un fapt simplu: mai multe țări care au adoptat reducerea riscurilor au redus ratele de fumat mult mai dramatic decât cele care se agață doar de prohibiție.

Ghidul nu se schimbă niciodată. Majoritatea delegațiilor își petrec timpul promovând interdicții privind aromele, interdicții privind vape-urile de unică folosință și avertismente privind produsele mai puțin dăunătoare decât țigările. Puțini se întreabă dacă aceste politici reduc cu adevărat fumatul. Datele științifice sugerează că nu. Ceea ce funcționează este să le oferi fumătorilor alternative practice, informații oneste și un motiv pentru a renunța la țigări. Suedia și-a înjumătățit rata fumatului într-un deceniu. Regatul Unit a redus-o cu mai mult de jumătate din 2012. Noua Zeelandă a făcut același lucru în doar cinci ani. Aceste țări nu și-au croit drum spre succes prin interzicere.

La COP11, două delegații au ieșit în evidență ca excepții. Noua Zeelandă și-a consolidat angajamentul față de reducerea riscurilor, prezentând dovezi despre modul în care sprijinul practic și reglementarea bazată pe risc a produselor cu nicotină accelerează scăderea ratelor de fumat. Acestea au reamintit celor prezenți că reducerea riscurilor funcționează.

Serbia a reacționat și ea. Delegația a reamintit secretariatului OMS de realitățile naționale, suveranitate și limite constituționale. În termeni diplomatici, au spus nu interdicției statului bonă. Au cerut prudență în ceea ce privește măsurile drastice și au cerut ca orice politici noi să se bazeze pe știință și pe reducerea riscurilor. A fost un moment rar în care cineva a spus adevărul unei instituții care și-a pierdut calea.Aici (găsești o prezentare generală a mai multor declarații de țară.) 

Aceste două voci contează. Au oferit ceva de care camera de ecou avea nevoie: o reamintire că politica ar trebui să urmeze dovezile, nu ideologia. Există voci ale consumatorilor. Există date din lumea reală. Țările rezolvă deja această problemă.

Însă, într-un proces bazat pe secret și controlat de donatori aliniați la prohibiție, excepții precum Noua Zeelandă și Serbia rămân doar atât: excepții.