În Africa, politica de control al tutunului rămâne în mare parte înghețată în timp. Deși știința și tehnologia au evoluat, multe guverne continuă să reglementeze toate produsele cu nicotină ca și cum acestea ar prezenta același nivel de risc ca țigările combustibile. Rezultatul este o discrepanță tot mai mare între dovezi și politici, precum și consecințele reale pentru sănătatea publică.

Fumatul rămâne una dintre principalele cauze de deces prevenibil la nivel global. Cel mai mare rău nu provine din nicotină în sine, ci din fumul toxic produs de arderea tutunului. În ultimul deceniu, au apărut alternative mai sigure la nicotină, cum ar fi țigările electronice, pliculețele de nicotină și produsele din tutun încălzite, oferind fumătorilor adulți opțiuni care nu implică arderea.

Totuși, în mare parte a Africii, aceste produse sunt fie interzise, fie excesiv restricționate, fie lăsate într-o incertitudine normativă.

Multe țări se bazează încă pe cadre structurale definite în principal de Convenția-cadru a OMS privind controlul tutunului, adoptată în urmă cu mai bine de 20 de ani. Deși tratatul a jucat un rol important în reducerea publicității la tutun și a expunerii la fumul de tutun pasiv, implementarea sa în Africa nu a reușit adesea să evolueze în conformitate cu știința emergentă privind reducerea riscurilor.

Costul acestei inerții politice este ridicat. Atunci când alternativele mai sigure nu sunt disponibile, sunt inaccesibile sau sunt puțin înțelese, fumătorii sunt mai predispuși să continue să utilizeze țigări combustibile, cea mai periculoasă formă de consum de nicotină. Practic, reglementările învechite pot proteja, în mod neintenționat, țigările de concurență.

Există, totuși, semne de progres.

Kenya a creat o categorie de impozitare pentru țigările electronice, recunoscându-le ca fiind distincte de produsele tradiționale din tutun. Africa de Sud permite vânzarea de produse din tutun pentru vapat și încălzit, un număr tot mai mare de fumători adulți trecând la țigări electronice. Marocul a permis, de asemenea, accesul reglementat la produse alternative pe bază de nicotină. Aceste exemple arată că este posibilă o abordare mai nuanțată.

Dezbaterea este adesea prezentată ca o alegere între protejarea tinerilor și permiterea reducerii riscurilor. Aceasta este o dihotomie falsă. O politică eficientă poate face ambele lucruri: poate impune restricții stricte de vârstă, poate reglementa marketingul, poate asigura standarde de produs și, în același timp, poate oferi fumătorilor adulți acces la opțiuni mai puțin dăunătoare.

Africa se află la o răscruce demografică și epidemiologică. Bolile netransmisibile legate de fumat sunt în creștere, sistemele de sănătate sunt suprasolicitate, iar o populație tânără prezintă atât riscuri, cât și oportunități. Prin eșecul modernizării politicii privind nicotina, țările riscă să perpetueze povara ridicată a fumatului asupra generațiilor viitoare, pierzând în același timp instrumente de sănătate publică care ar putea ușura această povară.

Având în vedere creșterea ratelor bolilor netransmisibile și a sistemelor de sănătate suprasolicitate, continentul nu își poate permite stagnarea reglementărilor. O abordare proporțională cu riscul în ceea ce privește nicotina, care să facă distincția între produsele combustibile și cele necombustibile, ar alinia politica cu știința și ar oferi milioanelor de fumători o cale realistă de a renunța la țigări.

A sta pe loc nu este neutru. În sănătatea publică, eșecul de a ne adapta poate însemna eșecul de a salva vieți.